UN PROIECT CULTURAL INIȚIAT DE ORDINUL ARHITECȚILOR DIN ROMÂNIA FILIALA SIBIU -VÂLCEA, CO-FINANȚAT DIN TIMBRUL DE ARHITECTURĂ
Mi-amintesc această glumă din copilărie, în care fratele meu îmi trăgea brusc căciula pe ochi spunând „Noaptea la Paris!”. Era beznă în căciulă, la fel și pe străzile din România comunistă, dar bineînțeles nu și la Paris. Supranumit Orașul Luminilor datorită rolului central în curentul de gândire iluminist, dar mai ales farmecului său pe timp de noapte, Parisul a fost printre primele orașe europene iluminate cu gaz lampant în secolul XIX, extinzând rapid sistemul de iluminat pe teritoriul său.
De atunci viața de noapte a orașelor s-a dezvoltat puternic, la fel și tehnologiile, curentele culturale și artistice, standardele și exigențele noastre atât la nivel personal, cât și la nivel de societate. În ultimii 30 de ani tot mai multe administrații locale dedică o atenție deosebită planificării și managementului timpului în oraș și vieții de noapte.
Creativii, tinerii și turiștii sunt deseori activi mult după lăsarea serii. Atunci te întâlnești cu prietenii, te relaxezi dezbați idei vechi și noi, vezi un film, o piesă sau mergi la un concert. Mai nou, abia după lăsarea întunericului începe să fie respirabil aerul verii și te simți revigorat după o zi caniculară. Iarna nici n-ai ieșit bine de la școală sau birou, că deja e întuneric. Toată această activitate culturală și recreativă este susținută de echipe întregi de oameni care lucrează până la ore târzii sau chiar devreme, și care contribuie semnificativ la economia locală.
În plus, sunt lucrători de noapte în domenii care trebuie să asigure servicii permanente precum cel al sănătății, siguranței și ospitalității, ori cele care prin natura activității încep foarte devreme ori termină târziu, precum cel al panificației, ori în domenii care asigură suportul activităților diurne fără a le perturba, precum serviciile de curățenie și cel de salubritate. Și acești lucrători au nevoie de deplasări sigure, de un echilibru între timpul de lucru, de studiu și cel de relaxare, socializare, familie și altele.
Activitatea lor decalată contribuie la decongestionarea traficului și a spațiilor publice la ore de vârf, dar și la maximizarea folosirii infrastructurii publice, fie că vorbim de piațete și parcuri, de centre culturale și comunitare, ori alte asemenea.
Principala provocare pentru un oraș pe timp de noapte este siguranța pentru toți, indiferent de vârstă, gen, origine, venituri, abilități etc. Toți acești oameni merită să se deplaseze în siguranță și confort pe străzi bine iluminate, cu mijloace de transport la prețuri accesibile, bine conectate și cu o frecvență bună de serviciu, să aibă acces la o cișmea, la o toaletă sau o bancă pe care să se odihnească la adăpost de intemperii. Patrule de poliție locală trebuie corect dimensionate, distribuite și remunerate, la fel și echipele de intervenție pentru situații de urgență.
Efervescența vieții de noapte este susținută de săli de concerte și spectacole, de cultură culinară, festivaluri și industrii creative. Astfel de activități se completează reciproc și deseori se grupează în „cartiere creative / culturale / de noapte”, ceea ce permite desfășurarea lor concentrată într-un areal relativ restrâns. Aici aleg să se cazeze turiști și să locuiască rezidenți mai puțin deranjați de efervescența nocturnă. Alte zone ale orașului rămân, astfel, ferite de zgomot la ore târzii. Această grupare se produce uneori spontan, dar adesea este generată prin planificare urbană.
Creativitatea și inovația sunt susținute și prin instrumente de experimentare create de administrație: licențe flexibile, piețe nocturne temporare, program prelungit pentru anumite spații / activități etc.
De la definirea profilului economic de noapte, la medierea perpetuă a intereselor mediului de afaceri, ale rezidenților, ONG-urilor și ale autorităților, planificarea și gestiunea vieții de noapte a orașului solicită colaborarea și participarea tuturor părților interesate. Astfel sunt organizate recurent procese participative, sunt create platforme de colectare a feedback-ului cetățenilor, sisteme de colectare de date și indicatori, pentru a fundamenta cât mai solid ajustarea în timp a planificării și administrării vieții de noapte a orașului.
Voința politică este determinantă pentru un oraș cu o viață de noapte de succes, deoarece fără cadru legal și instituțional este dificil de gestionat toată complexitatea subiectului.
Numeroase administrații creează structuri instituționale dedicate vieții de noapte, precum departamente și birouri (New York), comisii și consilii (orașe din Germania și Austria), managerul sau primarul de noapte (Amsterdam, Barcelona, Praga, Krakovia etc.), care au rolul de a coordona planificarea și gestiunea pe mai multe niveluri, trans-sectorial și participativ. Activitatea acestora este determinată și comunicată transparent printr-un document de tip cartă, politică sau strategie (orașe din Franța).
Viața de noapte este inclusă în brandul de oraș ca parte a ADN-ului cultural și economic, devenind parte integrantă din identitatea unora dintre cele mai vibrante orașe: „24-hour city” (Londra, Barcelona, Ibiza, Tokyo), „24/7 techno” (Berlin), „the city that never sleeps” (New York).
La nivel european, rețele urbane precum Cities After Dark de la URBACT, NITIES al Interreg Europe și Local and Regional Governments Time Network au fost create pentru sprijinirea orașelor în dezvoltarea de planuri de acțiune pentru o gestiune optimă a timpului, a vieții de noapte și economiei aferente. Nu doar orașe VIP sunt incluse în aceste rețele, ci și orașe de dimensiuni medii, care doresc să devină un mediu de viață mai viu, mai atractiv și incluziv.
În ultimă instanță, orașele non-stop sunt despre a recunoaște și a celebra integral ritmurile vieții urbane. Este despre echipe globale, lucrători în ture de noapte, studenți și artiști. Nu este un trend, ci o filozofie care folosește spațiul și timpul ca resurse pentru a crea oportunități și apartenență, echitate și reziliență.
Surse foto:
pickpik.com ·
picryl.com ·
pexels.com ·
flickr.com




