Singurătatea nu este doar o problemă individuală, ci o epidemie modernă care afectează sănătatea publică pe scară largă. În peisajul urban contemporan, milioane de oameni trăiesc în proximitate și totuși izolați. Nu este vorba de a fi singur și a savura singurătatea, ci de a se simți singur și în disconfort, cu impact asupra sănătății fizice și mentale, a productivității, a sentimentului de utilitate și poftei de viață.

Epidemia de singurătate se referă la incidența foarte mare, la toate vârstele, a persoanelor care se simt singure. Fie că interacționează sau nu cu alte persoane, nu au acele interacțiuni semnificative, care să cultive încrederea și sprijin reciproc. Majoritatea oamenilor au nevoie doar să vorbească despre ceea ce-i preocupă și mulți au nevoie să știe că se pot baza pe ajutorul cuiva la nevoie.

Municipalitățile au un rol cheie în reconectarea oamenilor și consolidarea comunităților. Ele coordonează la nivelul întregului oraș soluții integrative dezvoltate de mai multe departamente, organizații, profesioniști și instituții în colaborare, de la proiecte de amenajare urbană și arhitectură publică, la facilitarea unor rețele profesionale și comunitare de suport.

Redescoperirea „Celui de-al Treilea Spațiu”

„Al treilea spațiu” se referă la acele medii sociale esențiale care nu sunt nici acasă -„primul spațiu”, nici la locul de muncă -„al doilea spațiu”. Cafenele locale, biblioteci, piațete și parcuri, centre comunitare sau chiar băncile din piața publică ori din parc sunt locuri unde oamenii se întâlnesc întâmplător sau intenționat, fără o structură formală. La acestea se adaugă micile afaceri locale: băcanul, brutarul sau frizerul, unde se produc de 10 ori mai multe conversații și mai personale, decât în supermarketuri.

Aceste spații sunt veritabile „laboratoare” ale vieții civile. Aici se formează legăturile slabe, dar vitale, acele cunoștințe ocazionale, care formează plasa de siguranță a comunității. Abordarea municipală fundamentală este simplă: protejează, menține și activează aceste spații.

Într-o eră a digitalizării și a muncii de acasă, aceste ancore fizice sunt mai importante ca oricând. Municipalitățile pot oferi sprijin (ex: chirii reduse, aprobări simplificate) pentru afaceri locale care au rol de centre de socializare, asigurându-se că orașul nu devine doar o colecție de dormitoare și birouri.

Design Urban Centrat pe Oameni, Nu pe Mașini

Modul în care este proiectat un oraș modelează interacțiunea oamenilor și calitatea ei. În prevenirea singurătății sunt foarte importante designul incluziv și mobilitatea blândă. Principalul obiectiv este recuperarea spațiului public pentru oameni și comunități, astfel încât să fie atractiv pentru petrecerea timpului în aer liber, prelungirea acestui timp mult peste strictul necesar, să ofere ocazia unor întâlniri planificate sau nu, de mișcare fizică ca parte integrantă a rutinei zilnice, nu atât ca activitate distinctă.

Spațiul public este abordat ca infrastructură socială accesibilă democratic: piațete, parcuri și scuaruri sunt locuri unde oamenii se intersectează natural în timpul activităților curente, ori care oferă oportunități de petrecere a timpului împreună în spații neutre, gratuit.

Similar și spațiile semi-publice și semi-private, precum grădini comunitare, curți de incintă și spații comune unei scări de bloc, terase, balcoane și mici grădini în fața casei, banca din fața porții sau cea din stația de autobuz permit și invită la interacțiuni cu vecinii sau trecătorii. Aceste micro-interacțiuni construiesc coeziunea socială.

Siguranța spațiului public este esențială: iluminat corespunzător, trotuare largi și traversări sigure, piste de biciclete și zone pietonale aduc oamenii în spațiul public, încurajează mersul pe jos și cu vehicule nemotorizate, ceea ce oferă șansa întâlnirilor spontane. Transportul public eficient reduce izolarea persoanelor în vârstă, a celor tineri, cu venituri reduse sau cu dizabilități, care nu au sau nu își pot permite să conducă propriul autoturism. Iar fronturile clădirilor cu spații comerciale mărunte și dese sunt mult mai vibrante și mai sigure decât cele lungi, opace sau transparente fără intrări.

Ingredientul Activ: Programarea și Inovația

Spațiul fizic singur nu este suficient. Un ingredient cheie este activarea spațiilor publice prin programare intenționată.

O piață poate rămâne goală sau tristă în lipsa activării sale cu evenimente care să o transforme într-un centru vibrant de viață comunitară: piață săptămânală de producători locali, evenimente sportive sau de joacă, masa vecinătății sau un concert local. Municipalitățile pot finanța sau susține aceste evenimente, oferind motive concrete oamenilor să iasă din casă și să se întâlnească cu alți oameni.

Inovația implică și spațiile hibride. Bibliotecile nu mai sunt doar depozite de cărți, ci devin centre multifuncționale comunitare, cu săli de curs și evenimente, zone de joacă și cafenele, spații de repetiție, studiouri de înregistrare, makerspace cu bibliotecă de unelte și echipamente etc. Un astfel de exemplu este biblioteca Oodi din Helsinki – un veritabil al treilea spațiu accesibil tuturor, indiferent de venituri.

Un alt exemplu de inovație sunt bucătăriile comunitare, care se organizează în spații publice cu o anumită frecvență. Vecinii pot găti și mânca împreună, abordând singurătatea prin intermediul nevoii universale de hrană și companie. Se întâmplă în mai multe orașe din Spania, poate și în alte locuri.

Programe de voluntariat, fie clasice sau inovative, oferă oamenilor ocazia de a se simți valorizați în comunitățile lor, de a cunoaște oameni de vârste, origini, abilități, statut social și economic diferite.